Antrenamentul ideomotor se bazează pe teoria care susține că efectuarea unei acțiuni are ca rezultat o asociere bidirecțională între realizarea acțiunii și efectele senzoriale pe care acțiunea le produce.
Neuronii oglindă
La finalul secolului al XIX-lea, William James susținea, prin teoria ideomotorie, că:
„Orice reprezentare mentală a unei mișcări trezește într-o oarecare măsură mișcarea reală care este obiectul ei”.
Observarea, imaginarea, reprezentarea în orice fel a unei acțiuni excită programele motorii folosite pentru a executa acțiunea.
Interesul pentru această teorie a crescut către sfârșitul secolului XX și datorită descoperirii neuronilor oglindă. Acești neuroni sunt bine reprezentați în lobul parietal inferior și sunt activați atât în timpul generării acțiunii, cât și în timpul observării acțiunilor. În unele zone ale creierului, există o suprapunere foarte specifică între observarea acțiunii și execuția acesteia.
Neuronii oglindă oferă o reprezentare comună pentru observarea și executarea acțiunii direcționate către obiectiv. Studii de neuroimagistică umană și de stimulare magnetică transcraniană au demonstrat activarea unui circuit frontoparietal omolog atât în timpul observării, cât și în timpul imitării acțiunilor.
Experimente
Într-un experiment cu rezonanță magnetică funcțională, subiecții au observat mișcări efectuate de gură, mână și picior. Mișcările au fost efectuate fie izolat, fie cu un obiect, cum ar fi mestecatul alimentelor, prinderea unei căni sau lovirea cu piciorul a unei mingi.
Rezultatele au arătat că doar urmărirea mișcărilor gurii, mâinii și piciorului, fără obiecte, activează aceleași regiuni specifice ale cortexului premotor ca și efectuarea respectivelor mișcări.
Observarea unei mișcări are consecințe măsurabile asupra sistemului nervos periferic. Când observăm o mână care apucă un pahar, devine activ același circuit neuronal și pentru planificare și pentru execuția acțiunii.
Acțiunile sunt reprezentate la mai multe niveluri, de la sinergii musculare la traiectorii de mișcare și până la scopurile sau efectele mișcărilor.
În timpul efectuării unei acțiuni, reprezentarea motrică ghidează execuția acesteia. În timpul observării unei acțiuni, reprezentarea motrică are ca rezultat o simulare mentală a mișcării și a scopului acesteia.
Antrenamentul ideomotor al sportivilor
Observarea acțiunilor facilitează răspunsul pentru executarea efectivă a acestora. Antrenamentul ideomotor, care este parte importantă a pregătirii sportivilor de performanță, este o reprezentare la nivel mental, în mod sistematic și conștient, a unei abilități deja stăpânite. Reprezentarea abilităților motrice contribuie la corectarea acestora, precum și la accelerarea îmbunătățirii performanțelor.
În cadrul antrenamentului ideomotor are loc o inervație inconștientă și invizibilă a mușchilor, a cărei structură de impulsuri corespunde mișcărilor simțite sau doar imaginate.
Antrenamentul mental descrie antrenamentul abilităților de mișcare prin imaginație intensă fără o execuție fizică reală. Imaginarea repetată a unor mișcări determină mecanisme de feedback.
Esența antrenamentului ideomotor
Reprezentându-și mișcările, e ca și cum sportivul se vede pe sine din exterior. Capacitatea de a se percepe din exterior este de mare ajutor pentru pregătirea sportivilor.
Este esențial ca un sportiv să aibă în arsenalul său forța și dorința de a dezvolta și îmbunătăți acele senzații și trăiri care corespund performanței.
Sportivii construiesc mental viitorul traseu sau viitorul meci, ”desfăcând” element după element, văzându-se pe sine în ceea ce urmează să fie competiția pentru care se pregătesc.
Antrenamentul ideomotor al sportivilor nu se referă doar la parcurgerea mentală a viitoarei întreceri, ci și la starea emoțională de care au nevoie pentru performanță. Aici intervine rolul psihologului sportiv care are toate datele necesare pentru design-ul personalizat al acestor exerciții de imagerie mentală.
”Nu sunt sportiv de performanță”
Nici nu e nevoie să fii. Antrenamentul ideomotor este vizualizarea a ceea ce ai face în realitate pentru a-ți realiza obiectivele. Și, mult mai important: să simți cum ai face și ce rezultat îți dorești să obții.
Înaintea unor examene, negocieri, apariții publice, prezentări, antrenamentul ideomotor este un instrument care, dacă ajungi să îl stăpânești, poate face diferența dintre tine și alți concurenți.
Spre deosebire de reverie, ca proces pasiv, fără obiective precise, antrenamentul ideomotor este un proces activ, sistematic și dirijat având ca scop educarea unei reprezentări sau a unui grup de reprezentări.
Mecanismul de învățare ideomotor precede inițierea acțiunii prin anticiparea efectului.
În concluzie, chiar dacă vorbim despre o metodă generată în secolul al XIX-lea, aceasta continuă să se afle în centrul multor abordări contemporane ale controlului acțiunii umane.
Teoria antrenamentului ideomotor oferă o bază solidă pentru înțelegerea etapelor comportamentului direcționat către scop.
