Ivcelnaiv Untipfictiv este, pentru mine, o descoperire relativ recentă. Câțiva ani. Nu-mi amintesc ce căutam pe net în ziua aceea, știu doar că am dat peste niște invenții de cuvinte și de definiții care m-au oprit din drum.

Untipfictiv și opasiunereală

Poate că am fost atât de receptivă la scrisul lui și pentru că începusem să simt gheara în gât de câte ori citeam știri, articole, publicații. Eu iubesc limba română. Și când ceva ce iubesc e în pericol, mă simt în pericol, la rândul meu.

Când citesc din Ivcelnaiv Untipfictiv, îmi trece spaima și îmi vine să cred că pericolul a trecut. E ca și când văd norul aducător de ploaie și furtună, dar el se scutură undeva departe, lăsând numai umbra deasupra ținutului meu.

Ivcelnaiv zice că a fost cândva inginer. O fi fost, nu pot să-l contrazic. Eu l-am așezat la categoria Oameni de treabă pentru că a ales cu și din pasiune. Îmi plac, admir oamenii care au pasiuni. Și pe cei care le păstrează pentru timpul și bucuria lor, în pofida alegerilor de profesie foarte diferite și pe cei care le urmează și fac din pasiunile lor carieră, viața însăși.

Nu e ușor pentru cei din urmă. În general sunt dintre aceia care spun tuturor cât de important este să eviți limitarea convingerilor despre viața ta și despre ceea ce poți realiza.

Mie mi se pare că aici se încadrează și Ivcelnaiv Untipfictiv. Pasiunea lui e scrisul. S-a luat după pasiunea asta și s-a dus, s-a dus într-o spirală mare, încăpătoare, în care a prins oameni foarte diferiți. Oameni care nu cred că ceva din afara lor îi împiedică să-și urmeze pasiunile.

Îmi place cum scrie Ivcelnaiv Untipfictiv și nu mă interesează care e adevăratul său nume sau cum arată. S-ar zice că sunt unul dintre cei care îi respectă alegerea de a fi untipfictiv. Nici măcar. Vreau doar să mă bucur de scrisul lui curat în limba română și de imaginea unui om care a avut curaj. Așa cred eu.

Ai grijă să pui între tine

și visul tău de neatins

un fir întins, bine întins.

 

Umbrele apar când

lumina vrea

să păstreze ceva

doar pentru ea.

 

Ferestrele pot fi tablouri iar tablourile-ferestre,

depinde cât chef ai de o

poveste.