De ce te preocupă atât de mult semnalizarea în trafic încât să și scrii despre asta?
Întrebarea prietenei mele primește un răspuns potrivit de lung pentru un articol de blog, dar scurt, din punctul meu de vedere. O să mă înțelegeți.
În această vară, am făcut drumul spre mare, de mai mule ori. În sensul că l-am străbătut.
Îmi place să conduc. Mi-a plăcut din momentul în care am urcat în mașina instructorului care urma să mă învețe de la zero. Conduc cu plăcere și cu relaxare.
Dilema mea cea mea recentă legată de felul în care noi, românii, ne purtăm cu ceilalți este legată de semnalizarea în trafic.
De ce nu folosim semnalizatorul?
Am câteva presupuneri și mi-ar plăcea să le completați cu altele sau chiar cu certitudini, dacă le aveți pe aproape.
Stânga nu-i ca dreapta
- Șoferul vorbește la telefon. Bine, asta nu e o presupunere. Pentru acesta, dacă cine știe cum ajunge să citească acest articol, am noutăți: există câteva modalități foarte simple, foarte la îndemână, ca să zic așa, de conectare a telefonului la sistemul mașinii. Dacă nu și nu, folosește cel puțin funcția speaker a telefonului. Mai pe înțelesul tău: lasă naibii telefonul din mână când conduci!
- Je m’en fiche! Sunt cel mai tare de pe strada aceasta. Mă bag când vreau, unde vreau, cum vreau io. Sigur, noi ceilalți avem niște sugestii pentru tine în acest sens. Păcat că nu le auzi când ești în trafic și ne tai calea. Sfidarea asta este, până la urmă și din păcate, întâlnită mai peste tot. Traficul este doar un tablou care redă extraordinar de fidel caracteristicile unei societăți. Buricul pământului despre care fac vorbire acum și care știe că nu suportă consecințe legale pentru comportamentul lui, va exista printre noi mereu. Același buric care se face mic, mic de tot pe orice stradă din afara României.
- A treia presupunere se leagă strâns de finalul celei de-a doua. Șoferul tocmai a venit în vacanță, acasă în România. Știi cum era când mergeam în vacantă la bunici? Nu tu reguli de respectat, nu tu pedepse. Libertate cât încape! Nici temele de vacanță nu mi le fac, oricum nu mă controlează nimeni. Și dacă unul mai zelos încearcă, intervine el, tata, că un odor are.
- Mașina mea e cea mai tare/Ea n-are semnalizare. De la cine nu te-ai aștepta, de acolo vine surpriza. Mașini scumpe. Șoferi spilcuiți. Și un fel de a spune: Zi mersi că-ți dau voie să fii pe aceeași stradă cu mine.
Poate nu știi, poate nu vrei sau nu te-ai gândit că-i așa grabă..
Nu are rost să mă mai joc cu „uite dreapta, nu e stânga”.
Când ești la volan, condusul nu e la capitolul „și altele”. E tot ce ai de făcut. Nu ești de unul singur pe stradă. Și chiar dacă ar fi așa. Faci o mulțime de gesturi inutile în fiecare zi. Care probabil îți iau mai mult timp decât o semnalizare.
Poate nu știi, poate nu vrei sau nu te-ai gândit că-i așa grabă, dar musai să dai semnal dacă:
- Schimbi direcția de mers
- Ieși dintr-un rând de vehicule staționate
- Intri într-un rând de vehicule staționate
- Pleci de pe loc/ ieși din parcare
- Intri în trafic de pe marginea drumului
- Treci pe o altă bandă de circulație
- Virezi spre dreapta ori spre stânga
- Efectuezi o întoarcere
- Depășești un alt autovehicul (semnalizarea trebuie menținută pe întreaga durată de efectuare a manevrei)
- Ești în sensul giratoriu
Zece puncte ca un kind reminder, dacă înțelegi. Știu că le știi. Ce nu știi tu, însă, este că nu ești jmecher dacă nu semnalizezi. Chiar dacă ai plătit pentru numărul 666 WTF.
